În lumea educației și a psihologiei, termenul „dislexic” este tot mai des întâlnit. Deși uneori este folosit superficial sau chiar greșit, în realitate dislexia este o tulburare specifică de învățare, recunoscută la nivel internațional, care influențează modul în care o persoană citește, scrie și procesează limbajul.
Ce înseamnă dislexic
O persoană dislexică este cineva care are dislexie, adică o dificultate persistentă în recunoașterea și folosirea corectă a cuvintelor scrise, în ciuda unei inteligențe normale sau chiar peste medie și a unei educații corespunzătoare.
Dislexia nu este o boală, ci o tulburare de procesare a limbajului, de natură neurobiologică. Asta înseamnă că modul în care creierul prelucrează informațiile scrise este diferit față de persoanele fără dislexie.
Cum se manifestă dislexia
Manifestările dislexiei diferă de la o persoană la alta, dar cele mai comune semne includ:
- La citit
- dificultăți în recunoașterea rapidă a cuvintelor;
- citire lentă, silabisită;
- încurcarea literelor sau a cuvintelor care seamănă (ex. „p” cu „q”, „d” cu „b”);
- dificultăți în înțelegerea textului citit.
- La scris
- greșeli frecvente de ortografie, chiar și la cuvinte cunoscute;
- inversarea literelor sau a silabelor;
- dificultăți în transcrierea corectă a propozițiilor.
- La vorbire și ascultare
- dificultăți în a repeta cuvinte lungi;
- probleme în a reține secvențe (zilele săptămânii, literele alfabetului).
- La nivel emoțional și social
- frustrare sau lipsă de încredere, mai ales în mediul școlar;
- tendința de a evita activitățile care implică citit sau scris.
Cauze și factori de risc
- Ereditatea: dislexia are o componentă genetică, fiind mai frecventă în familiile unde există antecedente.
- Funcționarea diferită a creierului: studiile arată că persoanele dislexice procesează limbajul în alte zone cerebrale decât persoanele fără dislexie.
- Factori de mediu: lipsa de expunere la limbaj scris sau întârzieri de dezvoltare pot accentua dificultățile.
Cum poate fi diagnosticată
Diagnosticul de dislexie se pune de către specialiști (psihologi, logopezi, medici) pe baza unor teste standardizate, care evaluează:
- nivelul de citire și scriere;
- memoria de lucru;
- capacitatea de procesare a sunetelor (conștiința fonologică).
Dislexia și potențialul persoanelor dislexice
Chiar dacă dislexia creează dificultăți școlare, ea nu are legătură cu nivelul de inteligență. Mulți oameni dislexici au dezvoltat abilități excepționale în domenii precum arta, știința, antreprenoriatul sau sportul. Exemple celebre includ personalități precum Albert Einstein, Thomas Edison sau Leonardo da Vinci, despre care se presupune că ar fi avut trăsături asociate dislexiei.
Concluzie
A fi dislexic înseamnă a avea dificultăți persistente în citire și scriere, cauzate de o tulburare de procesare a limbajului, nu de lipsa de inteligență sau de educație. Dislexia se manifestă prin citire lentă, inversări de litere și probleme de ortografie, dar cu sprijin adecvat (terapie logopedică, metode de învățare adaptate), persoanele dislexice pot avea o viață normală și realizări deosebite.
